Primele experimente cu aparate de zbor controlate de la distanță au început acum mai bine de un secol. În 1898, Nikola Tesla a demonstrat un principiu esențial la New York: controlul de la distanță prin unde radio al unei mici ambarcațiuni. Deși nu era o dronă aeriană, experimentul său a deschis calea pentru dezvoltarea aeronavelor fără pilot, având deja aplicații militare în minte.
În timpul Primului Război Mondial, Marea Britanie a inițiat proiectul „Aerial Target”, sub conducerea inginerului Archibald Montgomery Low. În 1917, au fost testate primele avioane fără pilot, controlate de la distanță. Acestea reprezentau un pas revoluționar, chiar dacă tehnologia era încă rudimentară.
În Statele Unite, Charles F. Kettering a dezvoltat „Kettering Bug” în 1918, un biplan fără pilot care folosea un mecanism automat pentru a atinge țintele. Deși nu a fost folosit în luptă, conceptul său a fost un precursor al rachetelor de croazieră moderne.
În anii ’30, Marea Britanie a creat „Queen Bee”, un avion fără pilot derivat din Tiger Moth, folosit ca țintă pentru antrenamentele antiaeriene. Acesta a marcat tranziția de la experimente de laborator la instrumente militare reutilizabile, fiind construite peste 400 de unități.
În SUA, Delmer Fahrney, inspirat de demonstrațiile britanice, a dezvoltat un sistem similar pentru Marina americană. El a popularizat termenul „drone”, inspirat de numele „Queen Bee”. Astfel, termenul a fost adoptat și a rămas în uz până astăzi.
Sursa: Economie
Bine că investițiile continuă în zonă, era nevoie.
E un semnal bun pentru cine caută de lucru în zonă acum.
Sper să aducă și mai multe locuri de muncă bine plătite.
Interesant, nu știam asta!
Bine de știut, mă interesează direct ce se întâmplă în piața muncii de aici.
Sper ca banii ăștia să chiar ajungă unde trebuie.