Oamenii de știință de la Universitatea Texas A&M au realizat un studiu care ar putea explica de ce ADN-ul folosește timina, în ciuda vulnerabilității sale la radiațiile ultraviolete, comparativ cu uracilul din ARN. Cercetarea sugerează că timina poate gestiona mai eficient daunele provocate de lumina solară.
Pe Pământul timpuriu, înainte de formarea stratului de ozon, moleculele implicate în apariția vieții erau expuse unui mediu ostil. Capacitatea de a repara deteriorările moleculare ar fi putut juca un rol crucial în evoluția sistemelor genetice, conform studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Echipa coordonată de profesorul Peter Rentzepis a comparat timina și uracilul în condiții de expunere la radiații UV. Cercetătorii Keyvan Khosh Abady și Negar Karpourazar au folosit spectroscopie și tehnici optice pentru a analiza absorbția și emisia de lumină ale celor două molecule, descoperind că timina poate direcționa deteriorarea către forme mai reversibile.
Keyvan Khosh Abady a explicat că moleculele genetice timpurii ar fi putut supraviețui luminii solare intense prin controlul și facilitarea autoreparării deteriorărilor. Totuși, studiul nu demonstrează că timina protejează complet ADN-ul de radiații.
Diferența dintre ADN și ARN este importantă, deoarece ADN-ul conține timină, iar ARN-ul utilizează uracil. Timina ajută la identificarea erorilor, deoarece uracilul apărut accidental prin modificarea citozinei poate fi recunoscut de mecanismele de reparare celulară. Noul studiu sugerează că răspunsul la radiațiile UV ar putea fi un factor relevant în evoluția acestor molecule.
Sursa: Sanatate








Articol bine documentat, felicitări redacției!
Bine de știut, exact ce aveam nevoie să aflu azi.
Mulțumim redacției pentru actualizare!
Bine că se investește în sănătatea comunității.
Mulțumim pentru informație, articol util!