O nouă metodă de diagnosticare a obezității, care consideră distribuția grăsimii corporale și efectele acesteia asupra funcționării organelor, oferă o evaluare mai precisă a riscului de deces. Această abordare este mai eficientă decât evaluarea bazată exclusiv pe indicele de masă corporală (IMC).
Un studiu internațional, coordonat de King’s College London și publicat în revista Nature, a evaluat o nouă definiție a obezității. Propusă inițial în ianuarie 2025 de o comisie internațională de experți, această definiție completează evaluarea IMC cu măsurarea circumferinței taliei și a raportului dintre talie și înălțime.

Cercetătorii au analizat datele medicale a 844.108 adulți din China, Marea Britanie, Statele Unite și Spania. Studiul a arătat că IMC nu a identificat obezitatea la 5,2% până la 8,6% dintre participanți, deși aceștia aveau exces de grăsime corporală.
Prin includerea circumferinței taliei și a raportului talie/înălțime, proporția persoanelor identificate cu obezitate a crescut cu 3,3% până la 7,4%. Numai 22,7% până la 31,3% dintre cazurile de obezitate au fost clasificate drept obezitate clinică.
Diferențele dintre obezitatea clinică și cea preclinică s-au reflectat și în riscul de mortalitate. Persoanele cu obezitate clinică au avut un risc de deces cu 69% mai mare, în timp ce pentru obezitatea preclinică, riscul a crescut cu 19%.
În cohorte cu estimări pe zece ani, între 77,4% și 91,3% dintre persoanele cu obezitate preclinică nu au progresat către obezitate clinică. Acest rezultat sugerează că excesul de grăsime corporală nu duce întotdeauna la afectarea funcțiilor organelor.
Sursa: Sanatate








Utilă știrea, mersi pentru detalii!
Mulțumim redacției pentru actualizare!
Mulțumim pentru informație, e util de știut.
Era nevoie de o astfel de investiție de mult timp.
Bine că se investește în sănătatea comunității.
Bine de știut, exact ce aveam nevoie să aflu azi.